Comunitatea elenă, stabilită pe malul Dunării, la Brăila, în secolul al XIX-lea, a fost una dintre cele mai prospere și mai active din România. Legal, Comunitatea greacă din Brăila și-a început existența din 15 mai 1863, când a fost recunoscută oficial de domnitorul Al. I. Cuza. Atunci, eforturile ;I entuziasmul grecilor din Brăila s-au coagulat în jurul unei Epitropii și a ideii construirii în oraș , cu fonduri proprii, a unei biserici ortodoxe, cu hramul ”Buna Vestire”. A;a s-a construit Biserica Ortodoxă ”Buna Vestire”, care este și acum cea mai mare biserică greacă din Europa, din afara spațiului elen.

Conform autorizației primate de la autoritățile statului roman, Comunitatea elenă din Brăila avea statute proprii, organe de administrare și conducere proprii și biserică proprie în care se slujea în limba greacă. Și astăzi slujbele se oficiază și în limba română, și în limba greacă.

Grecii veniți la Brăila poveneau în special din Eptanez sau din Insulele Ionice. La baza întemeierii și funcționării diverselor instituții ale Comunității, au stat, atât contribuțiile bănești regulate anuale, cât și donații generoase făcute de membrii Comunității. Ei participau regulat la viața economic și culturală a Brăilei, colaborând cu autoritățile locale românești, fiind un model de conviețuire nter-etnică în același oraș. Tot acestei Comunități I se datorează și construirea Școlii de băieți și fete (acum Școala generală ”Nikos Kazantzakis”) (C. Filip, 2004, p. 123) Grecii erau comercianți, armatori, dar s-au preocupat și de industrializarea cerealelor. Au ridicat aici numeroase fabrici de pâine și mori. Moara Violatos – construită în 1898 de către inginerul Anghel Saligny, a fost la vremea aceea cea mai mare moară din sud-estul Europei, în timp de moara Lykiardopol – finalizată în 1912, avea cea mai performantă tehnologie, austriacă și germană, ceea ce îi permitea să prelucreze 24 de vagoane de făină în 24 de ore, ea fiind cea mai productivă moară din Brăila.  Marea criză din anii ’30 s-a făcut simțită și la Brăila, unde comerțul, industria, agricultura au cunoscut un regres semnificativ și constant până la al Doilea Război Mondial. Schimbarea de regim din 1947 a determinat mulți greci sâ-și părăsească patria de adopție, însă situația destul de nesigura din Grecia i-a determinat pe mulți să plece în lumea largă. ”O adevărată dramă în care au fost implicate familii întregi, nevoite, ca și înaintașii, să renunțe la agoniseală și să plece spre necunoscut. Fenomenul se inversa. Cei mai mulți reprezentau generații născute și educate pe pământ românesc, mulți proveneau din căsătorii mixte, Grecia era doar țara unde se născuseră străbunii, unde puteai să-ți vizitezi rudele în vacanță, era nostalgia și parfumul trecutului din povestirile bunicii, însă acasă era aici. Realitățile politice din grecia, greutățile economice din această țară,(…) au fost factori determinanți pentru refugiați să-și caute un alt loc de rezidență. Patria de origine reprezenta doar o escală în drumul lor spre Europa de Vest, Statele Unite, Canada sau Australia și Noua Zeelandă”. (C. Hristian, G. Pricop, 2009, p. 17) După 1949, din cauza evenimentelor politice din Grecia, un alt val de refugiați greci au sosit în România, însă ei au fost considerați multă vreme apatrizi. Abia după 1980 autoritățile grecești au introdus amnistia pentru evenimentele din timpul războiului civil și a permis grecilor să se întoarcă în țara lor de origine.

Conform recensământului din 1992, în România mai trăiau aproape 20.000 de greci, însă datele oficiale ale Ministerului afacerilor externe din Grecia susțin că sunt înregistrați numai 14.000 de persoane de origne elenă. În 2002, la recensământ numărul grecilor a scăzut dramatic, fiind înregistrați mai puțin de 7.000 de persoane. Cele mai multe sunt stabilite în București și în județele Constanța, Brăila și Galați.

Uniunea Elenilor din România, fondată în 1990, reprezintă interesele comunitătii grecești din România, dintre membrii ei fiind desemnat reprezentantul minorității naționale elene în Camera Deputaților a României.

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_grecilor_din_Rom%C3%A2nia)

 

Importanța comunității grecești pentru Brăila se poate vedea și dintr-o statistică realizată pe wikipedia referitoare la comunitatea greacă din România. Din cele zece personalități de anvergură date de comunitatea elenă din România, trei sunt din Brăila: Panait Istrati – scriitor, Hariclea Darclee – soprană și Jean Moscopol – cântăreț de muzică ușoară.

 

Surse:

Filip Cristian, Comunitatea Greacă de la Brăila 1864 – 1900, 2004, Brăila, editura Istros a Muzeului Brăilei ”Carol I”

Hristian, Camelia, Pricop, Ghena, Un grec, doi greci, Trei Greci… Brăila Reactivarea memoriei culturale a orașului brăila Cazul Comunității Grecești, 2009, Brăila, editura Istros a Muzeului Brăilei ”Carol I”.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_grecilor_din_Rom%C3%A2nia)